Utilizarea unei mărimi nepotrivite de font este una dintre cele mai comune greşeli comise în procesul de machetare şi design în lumea întreagă.
De obicei, designer-ii amatori dar şi cei profesionişti (uneori) aleg mărimea de font de 12 pt (n.r. puncte) într-un mod absolut firesc şi automat, fără să mediteze foarte mult dacă este cea mai bună alegere pentru proiectul la care lucrează.
Fie că e vorba de o carte de vizită, o broşură sau un catalog – 12 pt este aproape o lege. Cel mai probabil aşa am fost „instruiţi” în licee şi facultăţi atunci când ni se înaintau cerinţele tehnice faţă de tezele de an şi/sau lucrările de licenţă. Însă 12 pt nu e cea mai mare „crimă” în ceea ce priveşte mărimea potrivită de font…
Este mai grav atunci când font-ul este mărit sau micşorat fără nicio ezitare în dependenţă de volumul textului şi suprafaţa de „acoperire”. Fie că aveţi 6000 de semne să „întindeţi” pe 2 pagini – nicio problemă, scrieţi cu 14 pt şi se rezolvă. Fie că aceleaşi 6000 de semne trebuie plasate pe o coală A4? Nicio problemă – 7 puncte şi la tipar!
Ce mai contează că nu se vede, că nu arată estetic, că nu este ergonomic, că nu „dă bine” în tipar sau că toate sursele recomandă text de bază (tipărit) de minimum 8 pt? Clientul e bossu’ iar designer-ul e doar o forţa de muncă (ieftină) care face miracole şi orice misiune imposibilă – posibilă.
E clar că nu scrii tot articolul cu 10 pt şi dormi liniştit. Mai există titlu (a), subtitlu (b), introducere (c), text de bază (d), citate (e), comentarii la poze (f), note de antet/subsol (g) etc. -etc. Toate acestea se scriu cu diferite mărimi de font tocmai pentru a le diferenţia unele de altele şi pentru a le structura ca importanţă.
1) Cel mai mare (de obicei) şi mai evidenţiat este titlul. Acesta nu are o mărime de font prestabilită sau bine delimitată (decât de brandbook, uneori). Scopul titlului e să fie vizibil, clar, sugestiv şi la temă. Cum se face acest lucru şi la ce metode se recurge pentru a-l evidenţia, ţine de măiestria fiecărui designer.
De memorat: un titlu scris prost de jurnalist rareori poate fi „salvat” grafic.
2) Subtitlul, introducerea, citatele… Ce mărime e potrivită? Ceva mediu între textul de bază şi titlu, dar nu exagerat de mare: 12-18 (pt).
3) Textul de bază (cel mai voluminos) se va scrie cu 8-10 (pt) indiferent dacă completează spaţiul rezervat sau îl depăşeşte vizibil. Modificarea mărimii textului după spaţiul rezervat nu este o opţiune!
4) Notele de subsol, comentariile la poze, numărul paginii etc. – pot fi mai mici decât textul de bază, însă nu mai puţin de 6 pt. Eventual se tipăreşte o probă full size pentru a fi siguri că textul va fi lizibil şi comprehensibil pentru cei cărora le este destinat produsul final.
Mărimea de font se stabileşte în raport cu:
- ce se machetează (carte de vizită, pliant, ziar, revistă, afiş, banner etc.);
- care este publicul ţintă (copii, elevi, adolescenţi, maturi sau bătrâni);
- şi mai ales, cum arată font-ul la mărimea respectivă. Diferite font-uri „par” mai mari sau mai mici chiar dacă au aceeaşi mărime de font:
În loc de concluzie, pentru materialele tipărite (presă) se recomandă ca textul de bază să aibă mărimea de font între 8 pt şi 10 pt, iar pentru pagini web, bloguri şi site-uri se recomandă mărimea de font de 16 px (echivalentul la 12 pt).
Notă: Corectările şi completările sunt binevenite 
Alte articole despre „Tipografică“…
